Context

Prin sentința Curții Europene de Justiție din 28. octombrie 2020, nr. dosar C-321/19, s-a decis că taxa de drum pentru camioane percepută de Republica Federală Germania încalcă prevederea privind interdicția de depășire a costurilor în temeiul art. 7 alin. 9 din Directiva 1999/62/CE, modificată prin Directiva 2006/38/CE (în continuare „Directiva“). Art. 7 alin. 9 din Directivă prevede că taxele de drum pot fi stabilite exclusiv pe principiul „perceperii exclusive a costurilor de infrastructură“. Costurile acestea includ costurile de exploatare a rețelei de infrastructură rutieră. Republica Federală Germania a luat în considerare, de asemenea, costurile Poliției Rutiere ca fiind costuri de exploatare a rețelei de infrastructură rutieră. În acțiunea principală, reclamanții au contestat acest aspect în fața Tribunalului Administrativ Köln (Tribunalul Administrativ Köln, Sentința din 1. decembrie 2015, 14 K 7974/13).

În fața Curții de Apel, Curtea Supremă Administrativă Münster a adresat CJUE întrebarea, dacă această includere a costurilor Poliției Rutiere în determinarea cuantumului taxelor de drum era compatibilă cu art. 7 alin. 9 p. 2 din Directivă (Curtea Supremă Administrativă Münster, Hotărârea din 28. martie 2019, 9 A 118/16).

CJUE a răspuns că „activitățile polițienești sunt responsabilitatea statului, care exercită competențe publice și nu acționează doar ca operator al infrastructurii rutiere.“ Prin urmare, potrivit CJUE, costurile Poliției Rutiere nu pot fi considerate costuri de funcționare în sensul art. 7 alin. 9 din Directivă (CJUE, Sentința din 28. octombrie 2020, C-321/19, rd. 26 și urm.). În consecință, stabilirea taxei de drum, cel puțin în măsura în care acesta se bazează pe costurile Poliției Rutiere, contravine dreptului european.

În urma deciziei CJUE, Curtea Supremă Administrativă Münster va trebui să decidă dacă mai există componente ilegale ale taxei de drum pentru camioane și în ce măsură există alte drepturi recuperabile.